,,Te văd și mi se taie respirația
Parcă te-aș ști, dar tot aș vrea să te cunosc.
Tu te desprinzi privirii mele din anost,
Îți văd mișcarea buzelor, dar nu-ți aud cuvântul
Te-aș săruta, dar îmi lipsește-avântul.
Încerc să îți vorbesc, dar nu știu ce să-ți spun…
Te-aș implora să îmi mai ieși și mâine-n drum.
Să-ți urmez vocea, ca pe un clopoțel ce sună?
Dar teamă ‘mi-e că voi părea nebună.”
Da’ poate sunt! Că am venit să-mi cumpăr pâine
Și doi bătrâni se țin încă de mână-n ,,lume”!
Arată ca-n poveștile de dragoste din filme
Și îmi imaginez povestea lor ce încă ține.
Și mă gândesc la noi, cei care ne-ndoim de cee ce urmează,
La viitorul celor ce se amăgesc și eșuează.
Trăim povești frumoase, privind cu jind televizorul
Și nu încearcă nimeni să nu trădeze-amorul.