Mademuri

Cad frunzele și ne trezim bătrâni cu dorul
Cu minți am vrea să mai iubim, dar e bătrân și-amorul…
Noi toamne se-nvechesc se tot perindă,
Dar gânduri nu au încetat să ne cuprindă.

Cad ploile și ne trezim departe-n vremuri,
Cu sentimentele-ngropate, apoi mademuri.
Cu fală, le-am fi expus atunci întregii lumi
Alegerea era și e să le-năbușim pe culmi.

Bat vânturi și ne trezim bătrâni cu dorul.
Cu minți am vrea să mai iubim, dar e bătrân și-amorul…
Cu sufletul și-obrajii șfichiuiți până la os
Durerea-i analgezic, regretul este dureros!

Publicitate