La poarta casei parintesti,in casa ce-au crescut,
Stau doi parinti,carunti si-asteapta,asteapta de demult.
Masoara drumul cu privirea si tot se uita-n zare,
Vor veni copiii-acasa ,macar anul asta,oare?
Asteapta-n fiecare zi,si anii pleaca unul cate unul.
Deja-u imbatranit,si tot asa de gol e drumul.
Si cei doi pomi,ce-aveau mai multi copii decat cirese,
Parca sunt tristi cu crengile-aplecate, mai rare,decat dese.
Copiii au plecat de multa vreme-n asta lume
Sa-si ,,faca” bani,un rost in viata,si un nume.
Dar au uitat de dragoste,de frati,parinti si casa,
De tot ce e mai important in asta viata.
Dar pentru ei acum asteapta,doua suflete in poarta,
Poate se vor ivi, odorii lor in drum vre-odata!
Se-ntuneca si e tarziu,dar nimeni nu s-arata.
Batranii intra-n casa,si-o lasa descuiata.
Lungutamara's Blog 