Adept de stil

Naiv perplex, privești spre lumea toată, Convins că ești normal și ea e dereglată.

Intensă și imaculată, ai ideea despre viață

Și ești convins că hotărârea ta îi face față.

Poate i-ar face dacă, convins n-ai fi ajuns și tu,

De idealuri bolduite, ce rușinos pălesc acu’.

Și-ajungi să te întrebi în timp, uitându-te-n oglindă

Și vezi același chip, dar făr’ sufletul tău cum se perindă.

Și îți dai seama c-ai intrat în turmă ca un prost.

Tânjești și cu ardoare vrei să fii cel ce ai fost…

Degeaba spargi oglinzile și te oprești în drum.

Să fii din nou naiv și cu principii, nu ai cum.

Accepți schimbarea sau te-ndepărtezi de turmă, Cu pași proeminenți ce- ți vor rămâne- urmă.

Observator te vei uita din nou unde se-ndreaptă toți,

Cu-aceleași chipuri cunoscute, de suflete naive hoți.