Adept de stil

Naiv perplex, privești spre lumea toată, Convins că ești normal și ea e dereglată.

Intensă și imaculată, ai ideea despre viață

Și ești convins că hotărârea ta îi face față.

Poate i-ar face dacă, convins n-ai fi ajuns și tu,

De idealuri bolduite, ce rușinos pălesc acu’.

Și-ajungi să te întrebi în timp, uitându-te-n oglindă

Și vezi același chip, dar făr’ sufletul tău cum se perindă.

Și îți dai seama c-ai intrat în turmă ca un prost.

Tânjești și cu ardoare vrei să fii cel ce ai fost…

Degeaba spargi oglinzile și te oprești în drum.

Să fii din nou naiv și cu principii, nu ai cum.

Accepți schimbarea sau te-ndepărtezi de turmă, Cu pași proeminenți ce- ți vor rămâne- urmă.

Observator te vei uita din nou unde se-ndreaptă toți,

Cu-aceleași chipuri cunoscute, de suflete naive hoți.

Publicitate

Imaginație

,,Te văd și mi se taie respirația
Parcă te-aș ști, dar tot aș vrea să te cunosc.
Tu te desprinzi privirii mele din anost,
Îți văd mișcarea buzelor, dar nu-ți aud cuvântul
Te-aș săruta, dar îmi lipsește-avântul.

Încerc să îți vorbesc, dar nu știu ce să-ți spun…
Te-aș implora să îmi mai ieși și mâine-n drum.
Să-ți urmez vocea, ca pe un clopoțel ce sună?
Dar teamă ‘mi-e că voi părea nebună.”

Da’ poate sunt! Că am venit să-mi cumpăr pâine
Și doi bătrâni se țin încă de mână-n ,,lume”!
Arată ca-n poveștile de dragoste din filme
Și îmi imaginez povestea lor ce încă ține.

Și mă gândesc la noi, cei care ne-ndoim de cee ce urmează,
La viitorul celor ce se amăgesc și eșuează.
Trăim povești frumoase, privind cu jind televizorul
Și nu încearcă nimeni să nu trădeze-amorul.

Viața

Când ochii îi deschidem pentru prima dată
Ne-mbrățișează în suflare și lumină
Ne dă o mamă,  două sau poate nici una
Ne dă talent, ori ni-l dezvoltă-ntruna
Ne bucură de multe jucării
Ori nu avem ca alți copii
Poate ne face zilnic fericiți
Sau poate plângem ghemuți
Poate avem studii grămadă,
Poate ne pierdem timpul prin ogradă.
S-avem ceva muncim pe brânci
Sau poate suntem de bani gata, țânci.
Poate-s frumoasă și cochetă
Sau poate lumea nu m-acceptă.
Poate-s hoinar pe drumul mare
Sau poate case am peste hotare.
Poate ne străduim să fim iubiți
Sau poate suntem iarăși părăsiți.
Poate avem familie cu mulți copii
Sau poate-s singur și nu știi?
Poate-ți zâmbesc, dar tristă sunt
Sau poate plâng de fericire mult.
Poate-s naiv și cred ce mi se spune
Sau poate-s suspicios și nu-ți dau nume.
Poate-s hain sau poate-s foarte bun.
Poate-s hazliu sau poate sunt nebun…
Am trăit mult sau poate câteva secunde.
Am reușit sau poate-am eșuat oriunde.
Poate ne-ai dat noroc, dar n-am știut,
Poate de ghinion ne-ai tot umplut…
Poate-mi dau seama la final că te-am trăit
Sau poate prea târziu că ai trecut.
Ești viața noastră de care rar ne amintim
Sau poate la dureri ,,așa e viața!”pomenim.
Te-aș blestema sau poate o voi face
Ți-aș mulțimi sau poate-acuze ți-aș aduce.
Pentru că știu c-o dată doar te am
Și nu-mi permit regrete, neam!
Dar toți le-avem pe la sfârșit…de toate.
Că viață-i ce trăim cu toții și n-are-ntâietate!

Capitulare

Am obosit s-alerg printre mulțimi de oameni
Tot căutandu-te crezând c-ai rătăcit.
Am obosit să-mi hoinărești prin gânduri ,
Deși tu te-ai îndepărtat demult grăbit.

Am obosit s-aștept să înflorească trandafirii,
Crezând cu soarele în păr că vei sosi.
Am obosit…
Am obosit latentă să-ți aștept chemarea
Și să invoc constant de amintiri uitarea…
Apus târziu s-aștept în fiecare anotimp
Crezând că vei veni să-l prinzi la timp.
Am obosit
Să sper și optimistă să îmi fie așteptarea,
Gândindu-mă că fericit să fii curând vei vrea
Am obosit…
C-ai vrut să știu cărarea către nemurire
În fiecare-nbrățișare și sărut pe frunte
Și știi… eu am crezut în tine și-n iubire
Și am crezut- adolescentă-n vorbe multe.
Capitulez!

Autentic pierdut

De sărbători și în vacanțe plănuite
Ne ducem toți pe insule nebănuite.
Uităm dragul pentru cărarea către casă
Suntem convinși că mai e timp,,hai lasă”!
Nu ne înduioșează glasul mamei rugător,
Ba chiar ne enervăm că ne plânge de dor!
Parc-am fi fericiți când știm c-avem comori
Însă ceva lipsește, nu par a fi valori…
Ne agităm cu telefoane înainte de revelion
Că să-l petreacă acasă… nu e om
Fugim după ce credem că e-n trend
Nu mai sunăm părinții, le dăm ,,message send”
În goană suntem goi după emoții
Și facem lucrurile pentru alții
Uităm ce bucurii imense ne-aducea
Să povestim pe un genunchi la tata
Și nu ca azi bribegi prin magazine
Ne plângem că reducerile-au fost puține.
Uităm de sentimentul de a fi acasă
Uităm de grija mamei de a sta la masă.
Ne-am aminti de toate dac-am pune stop
Să ne oprim din transformările-n galop
Din teatrul inimilor reci ce nu sunt frânte.
S-avem trăirile-autentice ce-au fost pierdute.

E târziu!

Executăm ce alții au făcut de veacuri
Hotărâți,
Că asta trebuie să facă de ani mulți
Și e lăsat.
Răsărituri se perindă făr’ să le numeri
De o viață
Și în rutine zilnice ne rătăcim pierduți
De sine.
Trec fericirile pe lângă noi grăbite-
Către alții,
Că suntem focusați doar pe detalii-
Irelevante.
Muncim crezând că-n viitor vom câștiga
Mirobolante vieți!
Uităm de râsul de copil și devenim canalii
De societate.
Ne amintim să spunem doar că ,,este vina ta”
Fără iertare!
Și o luăm cu ușurință de la capăt încrezători
În noi!
Crezând că totul va fi altfel începând de azi
Încolo,
Dar totul este fad și într-o zi ne amintim cu dor
Sau poate nu…
Că viața nu era așa când nu știam candizi
Că o trăim!
Privim în trecut la vechii noi ce-i rătăciți
Printre ruine
Și regretăm că ne trezim chiar la sfârșitul
Nostru,
Că n-am făcut în fiecare zi ce ne-a plăcut !
Vrem viața înapoi s-avem ocazia să o trăim
Dar e târziu!

De ochii lumii

Autostrăzi aglomerate de îndrăgostiți,
Ce cred că știu ce-nseamnă să iubești.
Sub vorbe dulci, sub chip și ochi clipiți
Se sfarmă și învață ce înseamnă să rănești.

Credințe false cad, sub ploi ușoare de dorințe
Și se ridică după scuze: ce a fost, a fost!
Și se clădesc familii, pe-ntrebări de existență
Și doi din doi gândesc care din ei este mai prost?

Și-atunci asfalt ce le era sub tălpi odinioară
Călcat cu ,,stil” s-arate bine-n ochii lumii…
Se face des după cortină drum de țară!
Și doi vor… viitor, trăit de trecut pe culmi!

Mademuri

Cad frunzele și ne trezim bătrâni cu dorul
Cu minți am vrea să mai iubim, dar e bătrân și-amorul…
Noi toamne se-nvechesc se tot perindă,
Dar gânduri nu au încetat să ne cuprindă.

Cad ploile și ne trezim departe-n vremuri,
Cu sentimentele-ngropate, apoi mademuri.
Cu fală, le-am fi expus atunci întregii lumi
Alegerea era și e să le-năbușim pe culmi.

Bat vânturi și ne trezim bătrâni cu dorul.
Cu minți am vrea să mai iubim, dar e bătrân și-amorul…
Cu sufletul și-obrajii șfichiuiți până la os
Durerea-i analgezic, regretul este dureros!

Bipolari

Să fie nou ce viitorul ne rezervă?
Sau poate este totul de acum știut?
Neant de-nșelăciuni și roluri fără scenă
Cu măști familiare, dar de necunoscut!

Cărări bătătorite de noi și alții… mulți.
Cu sufletul hoinar uitat în patimi bipolar;
Cunoscători de ,,artă” dar totuși lăsați muți.
De- oglinzi în care chipul ni se mai reflectă doar.

Ochi ce privesc senini, dar totuși mint
Făcând fără să știe, parte din gloată.
Acum, să fii tu însuți, tre’ să fii iscusit!
Să fii actor era talent și artă, odată!

Labirinturi

Gânduri, ce clipele își duc în amintiri.
Viața prin zile îmi plutește ca prin vis,
Azi este iad ce ieri era un paradis;
Rupte sunt aripile noastre-i împliniri.

Și beau, chipul iubit să ți-l înec în vin
Și vorba să-ți acopăr de fantasme
Să șterg, să huidui ce înseamnă basme!
Basm e iubirea-n vorbe, și-n trăiri e chin.

Trăim sperând să o găsim vreodată
Și ne-adâncim în labirinturi goale.
Fără știință, durerea ne aruncă-n foale
Și sufletul trântit e la picioare de-odată!

Ce e corect în astă lume de necunoscut?
Ce trebuie să crezi? ce clipe n-au urmări?
Știu că mirosul de pământ îmi intră-n nări
Și al renașterii miros nu îl mai simt demult…

De fapt, dorul l-am îngropat noaptea, de viu
Și-amorul nostru lacom plin de sete,
Imagini cu ținut de mâini și multe râsete
Săruturi vechi și dulci și totuși noi…târziu-

E să resuscitez trecutul la prezent,
Să răscolesc ce ai înăbușit fără-ndurare,
Lăsându-mă indiferent la disperare
Și prea îndrăgostită să iubesc absent!