Bipolari

Posted: august 6, 2021 in poezii

Să fie nou ce viitorul ne rezervă?
Sau poate este totul de acum știut?
Neant de-nșelăciuni și roluri fără scenă
Cu măști familiare, dar de necunoscut!

Cărări bătătorite de noi și alții… mulți.
Cu sufletul hoinar uitat în patimi bipolar;
Cunoscători de ,,artă” dar totuși lăsați muți.
De- oglinzi în care chipul ni se mai reflectă doar.

Ochi ce privesc senini, dar totuși mint
Făcând fără să știe, parte din gloată.
Acum, să fii tu însuți, tre’ să fii iscusit!
Să fii actor era talent și artă, odată!

Labirinturi

Posted: iulie 30, 2021 in poezii

Gânduri, ce clipele își duc în amintiri.
Viața prin zile îmi plutește ca prin vis,
Azi este iad ce ieri era un paradis;
Rupte sunt aripile noastre-i împliniri.

Și beau, chipul iubit să ți-l înec în vin
Și vorba să-ți acopăr de fantasme
Să șterg, să huidui ce înseamnă basme!
Basm e iubirea-n vorbe, și-n trăiri e chin.

Trăim sperând să o găsim vreodată
Și ne-adâncim în labirinturi goale.
Fără știință, durerea ne aruncă-n foale
Și sufletul trântit e la picioare de-odată!

Ce e corect în astă lume de necunoscut?
Ce trebuie să crezi? ce clipe n-au urmări?
Știu că mirosul de pământ îmi intră-n nări
Și al renașterii miros nu îl mai simt demult…

De fapt, dorul l-am îngropat noaptea, de viu
Și-amorul nostru lacom plin de sete,
Imagini cu ținut de mâini și multe râsete
Săruturi vechi și dulci și totuși noi…târziu-

E să resuscitez trecutul la prezent,
Să răscolesc ce ai înăbușit fără-ndurare,
Lăsându-mă indiferent la disperare
Și prea îndrăgostită să iubesc absent!

Trădată de amor

Posted: iulie 28, 2021 in poezii

Hapsân mi-e dorul
Îmi stoarce sufletul ca pe o cârpă
Și-mi soarbe fiecare picătură de-optimism!

Viclean ‘i-amorul…
M-a ridicat râzând să mă arunce-n pripă
Și fără rețineri în minte-mi făuri sadism.

Slabă mi-e inima
Cedând sub fiecare-afront ce-i fără chip
Supusă ca unei porunci, mecanic bate…

Ochii sunt radar
Dragostea îmi caută, fir aspru de nisip
Ce marea agitată, ieri l-a spulberat în ape

Nedumerită mintea-
Încearcă să respingă fiecare gând la tine
Ce încăpățânat se-ntoarce parcă dinadins!

Corpul suportă,
Teleghidat mă poartă și mă ține,
La porțile ce după ele, era odată paradis.

Astru

Posted: iulie 27, 2020 in Uncategorized

ASTRU

Stea îmi doresc să fiu pe schimbătoare zări!
Să pot să te veghez în ale lumii aspre mări,
Să simt când ochii tăi mă urmăresc în seri senine,
Să mă înduioșez mințindu-mă că dor de mine-ți vine.
Pașii să-ți urmăresc ce lasă gropi adânci în urmă pe nisip.
Astru să fiu, să nu iubesc pe cel ce adevăr nu vede ca Oedip.

Vânt îmi doresc să fiu, cutreierând în lung și lat pământul.
Să te îmbrățișez în adieri oricând, nu doar cu gândul;
Părul să-ți răvășesc și capul plin de întrebări și gânduri.
Ochii, buzele, obrajii, fruntea să-ți sărut prin sufluri.
De mână să te iau și în neștire să te fac s-alergi prin iarbă,
Să te împing să faci copilării, vreau să te bucur fără grabă.

Soare- mi doresc să fiu, pe trupul tău raze să-mi vărs,
În dimineți să te dezmierd și unic să te simți în univers.
Să- ți luminez cărarea și cele mai întunecate gânduri,
Să te-ncălzesc, să fac să râzi scoțând în calea-ți fluturi!
Să mă admiri seară de seară, agale coroana cum cobor
Măcar în apusuri regină-n ochii tăi să fiu, neprețuit odor.

Îmi construiesc soare

Posted: ianuarie 25, 2020 in poezii, Uncategorized

Și nu mai am privirea ta de gânduri purtătoare,

Și nu mai am nici brațele-ți ocrotitoare,

 

Nici zâmbetul senin plin de secrete.

Nici inima nu-ți mai aud bătând cu sete…

 

Mirosul azi nu ți-l mai simt în așternuturi

S-au transformat în molii și cei din urmă fluturi.

 

Azi jumătate mai exist, întreagă

Cealaltă jumătate mi-e pribeagă…

 

Nu-ți mai aud cuvântul la urechi șoptit

Au fost halucinații, tu, nu m-ai iubit!

 

Mi-a dispărut din nori cel mai ilustru soare,

În locul ploilor de vară , în juru-mi e ninsoare!

 

Încerc să-l readuc pe-o  coală albă din palete-

Și-acum fac plajă pe malul mării de durere pe-ndelete.

Călătoare în timp

Posted: noiembrie 26, 2019 in Uncategorized

Mă ții în brațe

Și-aud cum inima răsunător îți bate;
Solul neanunțat
E-amorul ce năvălește în a inimii cetate.
Mă strângi
Duios și-ocrotitor ca pe-o comoară
Leagăn de sentimente…
Intens, de parc-ar fi pentru ultima oară.
Și urlă,
Tăcerea dominată de-ale noastre gânduri.
Bătăi de aripi
E fericirea ce sufletul îmi invadează ca un stol de fluturi.
Petală caldă
E fiecare sărutare ce pe piele mi-o așterni ușor.
M-aș oploși
În trupul tău, cu tine să mă porți să mă lipsesc de dor!
În freamăt,
Mâinile tale trupul cu nesaț îmi exploatează.
Simt…
Cum prezentul se transformă-n scrum, de parcă se fumează.
Deschid ochii!
Realitatea mă izbește crudă în singurătate
Realizez că…
Doar în amintiri te am printre ruinele trecutului uitate!

Posted: iulie 29, 2019 in Uncategorized

Condamnare

Îți privesc urmele, ce pe cărarea inimii mi le-ai lăsat
Mi-ai făcut haos…
Pământ și flori amestecate laolaltă-au revărsat-
În sentimente.
Mi-ai zăpăcit busola! Un soare-apune, altul răsare…
Te simt!
Ba te apropii ca o umbră, ba te zăresc în depărtare.
Halucinații?
Îți simt mirosul pielii și respirația la gâtul meu accelerată
Te trag pe nas;
Și cu nesaț de dependentă, te strâng în minte condamnată
La plăsmuire…

HOINARĂ

Posted: iulie 10, 2019 in Uncategorized

HOINARĂ

Hoinară-s cu piciorul gol pe al iubirii caldarâm,

Tălpile-mi frige și cu fiecare pas din ele-mi rupe-

Bucăți de carne îmbibate de trăiri în frâu ținute.

 

Credeam că urmele îmi vor fi pete largi de sânge,

Dar albe flori gigante, de sub călcâie-n urmă-mi cresc

Desfătând lumea, făcând din suferința mea ceva firesc.

 

Indiferentă mă prefac și îmi continui mersul dureros,

Atentă par la mers , dar nu știu încotro mă-ndrept.

Și-s singură, chiar dac’ am capul plin de tine-adept…

 

Pribeagă și în desfrâu de gânduri mă petrec cu tine

Mă-ntreb…ești înainte și mă aștepți, nu ai rămas în urmă?

Însoțitor îmi e speranța, c-un licurici ce bezna-mi curmă!

Tablou roșu

Posted: noiembrie 7, 2018 in poezii, Uncategorized

Pieptul imi este tot mai greu cu fiecare val de aer inspirat

Mintea e încărcată cu mii de gânduri răvășite, încâlcite

Tot ce-am putut s-adun cu trup și suflet s-a împrăștiat

Averea mea de-acum încolo… e tot ce o să mai țin minte.

 

Cu pașii lini și trupul gol de bucuria ce m-a înălțat odată

Cu părul răvășit și inima-ncărcată de orizonturi în crepuscul

Pictez tablou lugubru-n roșu ce se smulge-n urma-mi de pe talpă

Pe -un drum de piatră ce se -ndreaptă spre un viitor minuscul.

Transfer

Posted: septembrie 23, 2018 in poezii, Uncategorized

Corabia iubirii noastre s-a îndepărtat ușor de țărm

Noi ambii am rămas în port, cu ochii scrutând zarea

Surprinși de-al valurilor zbucium- zgomotos vacarm.

 

Pe cine-ar trebui să-nvinuiesc pentru trăirile de azi?!

Marea învolburată? Vântul? Sau nepăsarea crudă?

Ori ploaia rece, căzută chiar când eram pe-al culmilor extaz?!

 

Știi… poate vinovată-s eu! Vrând să găsesc un țap ispășitor-

Nu m-a preocupat decât balanța în partea cui atârnă greu.

Dragostea ne-a fost răpită, umplând în schimb pieptul de dor.