E târziu!

Executăm ce alții au făcut de veacuri
Hotărâți,
Că asta trebuie să facă de ani mulți
Și e lăsat.
Răsărituri se perindă făr’ să le numeri
De o viață
Și în rutine zilnice ne rătăcim pierduți
De sine.
Trec fericirile pe lângă noi grăbite-
Către alții,
Că suntem focusați doar pe detalii-
Irelevante.
Muncim crezând că-n viitor vom câștiga
Mirobolante vieți!
Uităm de râsul de copil și devenim canalii
De societate.
Ne amintim să spunem doar că ,,este vina ta”
Fără iertare!
Și o luăm cu ușurință de la capăt încrezători
În noi!
Crezând că totul va fi altfel începând de azi
Încolo,
Dar totul este fad și într-o zi ne amintim cu dor
Sau poate nu…
Că viața nu era așa când nu știam candizi
Că o trăim!
Privim în trecut la vechii noi ce-i rătăciți
Printre ruine
Și regretăm că ne trezim chiar la sfârșitul
Nostru,
Că n-am făcut în fiecare zi ce ne-a plăcut !
Vrem viața înapoi s-avem ocazia să o trăim
Dar e târziu!

Publicitate