Labirinturi

Gânduri, ce clipele își duc în amintiri.
Viața prin zile îmi plutește ca prin vis,
Azi este iad ce ieri era un paradis;
Rupte sunt aripile noastre-i împliniri.

Și beau, chipul iubit să ți-l înec în vin
Și vorba să-ți acopăr de fantasme
Să șterg, să huidui ce înseamnă basme!
Basm e iubirea-n vorbe, și-n trăiri e chin.

Trăim sperând să o găsim vreodată
Și ne-adâncim în labirinturi goale.
Fără știință, durerea ne aruncă-n foale
Și sufletul trântit e la picioare de-odată!

Ce e corect în astă lume de necunoscut?
Ce trebuie să crezi? ce clipe n-au urmări?
Știu că mirosul de pământ îmi intră-n nări
Și al renașterii miros nu îl mai simt demult…

De fapt, dorul l-am îngropat noaptea, de viu
Și-amorul nostru lacom plin de sete,
Imagini cu ținut de mâini și multe râsete
Săruturi vechi și dulci și totuși noi…târziu-

E să resuscitez trecutul la prezent,
Să răscolesc ce ai înăbușit fără-ndurare,
Lăsându-mă indiferent la disperare
Și prea îndrăgostită să iubesc absent!

Publicitate