Capitulare

Am obosit s-alerg printre mulțimi de oameni
Tot căutandu-te crezând c-ai rătăcit.
Am obosit să-mi hoinărești prin gânduri ,
Deși tu te-ai îndepărtat demult grăbit.

Am obosit s-aștept să înflorească trandafirii,
Crezând cu soarele în păr că vei sosi.
Am obosit…
Am obosit latentă să-ți aștept chemarea
Și să invoc constant de amintiri uitarea…
Apus târziu s-aștept în fiecare anotimp
Crezând că vei veni să-l prinzi la timp.
Am obosit
Să sper și optimistă să îmi fie așteptarea,
Gândindu-mă că fericit să fii curând vei vrea
Am obosit…
C-ai vrut să știu cărarea către nemurire
În fiecare-nbrățișare și sărut pe frunte
Și știi… eu am crezut în tine și-n iubire
Și am crezut- adolescentă-n vorbe multe.
Capitulez!

Publicitate